Copiii prezentului etern

multi nu stim sa traim in prezent,pana acolo e o cale sau ar putea fi mai multe.
chiar mi se pare ciudat ca nu stim sa traim in prezent,ca un copil care multi il considera inferior lor,ne da adevaratele lectii de viata.
eu ma minunez invatand atatea de la copilul meu(2 ani)si ma intreb de multe ori de unde stie el atatea,dar cand inteleg,bucuria parca ma invaluie si parca ma cheama sa simt ce-i in prezent.
la el totul vine natural si ii este asa de usor sa simta si sa traiasca lucruri care noi incercam asa de greu sa le intelegem si ne chinuim sa le traim dorindu-ne sa fim fericiti…
e admirabil cum copilul nu are nevoie de motive,de asteptari sau cine stie ce protectii complicate si perfectionate pt a trai fericit.
bineanteles ca exista intotdeauna posibilitatea ca noi sa stricam aceasta armonie a copilului,o stricam noi pe aceea a unui om in toata firea care se lauda ca stie mai multe decat un copil.
chiar azi am spus unui om:nu te ingrijora,copilul meu se descurca mai bine decat tine in apropierea umana.
am fost rautacioasa?nu...caci omul chiar isi facea griji si simteam nevoia sa-l linistesc,privind admirativ copilasul meu in inceputul vietii sale...

Martin Heidegger

azi m-am relaxat in lipsa de inspiratie si am inceput sa explorez pe net tot ce ar fi putut sa-mi atraga atentia.
intr-un final am vazut pe un  blog care il citesc deseori un citat din scrierile lui  Martin Heidegger,m-au atras acele putine cuvinte pt ca sensul lor se asemana de o idee de a mea despre posibilitatile mintii in interactiune cu intreaga fiinta.
auzisem mai demult despre filozof ,dar nu aveam posibilitatea baneasca sau calculator pt a explora scrierile lui. singura posibilitate atunci de a-mi satisface setea de citit erau doar bibliotecile cu carti ale lui mama si bunicii.
as vrea sa sciu aici cateva referiri pe care le-am gasit pe site-ul Wikipedia si cateva citate din operele lui.

Referiri:

• "…furtuna care traversează gândirea lui Heidegger — ca şi aceea care, prin milenii, încă mai bate dinspre opera lui Platon — nu este una a veacului acesta. Ea vine de foarte departe, dinspre origini, şi ceea ce lasã în urmã e o împlinire care, ca orice împlinire, readăposteşte totul în originar. 

• "Filozofia lui Heidegger face parte dintre acele opere capabile să provoace o răsturnare în istoria filozofiei, dar care, totodată, ascund în sine un pericol: ea ne poate face să considerăm depăşit tot ceea ce a fost pânã în prezent, lucru care aduce cu sine, în mod necesar, o lipsã de mãsurã interioarã a gândirii. Atitudinea fundamental nouã a acestei filozofii implică douã posibilitãţi de reacţie în faţa ei: dacã nu reuşim sau nici mãcar nu încercãm sã-l urmãrim pe Heidegger, ci îl judecãm dintr-o anumitã perspectivã, pe care nu dorim câtuşi de puţin sã o pãrãsim, atunci totul ne apare în chip necesar ca o vorbãrie ininteligibilã sau, în cel mai bun caz, ca o încercare zadarnicã de a practica un iraţionalism raţionalizat. Dacã, dimpotrivã, reuşim sã-l urmãrim în ceea ce spune, atunci deprindem un nou mod de a vedea lucrurile, care ne fascineazã şi pune în aşa de mare mãsurã stãpânire pe noi, încât toate reuşitele de pânã acum ale filozofiei pãlesc... Chiar aici e de aflat tragismul interior al filozofiei lui Heidegger, anume faptul cã nici cei ce o resping şi nici cei ce o îmbrãşişeazã nu ajung sã sesizeze bazele metafizice pozitive ale „sistemului“ lui." 

• "...încã de la primul contact cu privirea pe care o aruncau ochii sãi îţi dãdeai seama de cine este vorba şi pe cine ai în faţã: era cineva care vede. Un gânditor care ştie sã vadã. De fapt, cred cã în asta constã unicitatea lui Heidegger printre cei care ne învaţã în epoca noastrã filozofia: lucrurile pe care el le prezintã într-un limbaj extrem de original, într-un limbaj care adesea lezeazã toate aşteptãrile noastre, dovedite ca „închipuiri“, aceste lucruri trebuie mereu vãzute intuitiv. Însã asta nu înseamnã cã e vorba de evocãri de moment, de reuşita aflãrii cuvântului potrivit, care sã provoace o strãfulgerare a intuiţiei. Dimpotrivã, întreaga analizã realizatã la nivel de concept nu trece argumentativ de la o idee la alta, ci ne prezintã mereu un singur lucru, vãzut din perspective diferite, ceea ce îi conferã descrierii cu ajutorul conceptelor plasticitate,care constituie cea de-a treia dimensiune a realului pe care îl putem surprinde." 

Citate:
-"Prin ce iaduri trebuie să mai treacă omul până să înţeleagă că nu el se face pe sine?"

-„Dificultatea rezidă în limbă. Limbile noastre metafizice sînt, fiecare în felul ei, limbii ale gîndirii metafizice. Dacă esenţa limbilor occidentale este în sine doar una metafizică ― şi de aceea marcată în chip definitiv de onto-teo-logie ―, sau dacă aceste limbi acordă alte posibilităţi ale rostirii, adică ale unei non-rostiri care să fie în acelaşi timp rostitoare ― această întrebare trebuie să rămînă deschisă.“

-„Când gândirea este atrasă de un anumit lucru şi porneşte pe urmele lui, se poate întâmpla ca, pe drum, ea să se transforme. Se cuvine de aceea ca, în cele ce urmează, să fim atenţi mai cu seamă la drumul parcurs şi mai puţin la conţinut“

-„Adevărata poezie nu este nicicînd doar o modalitate mai elevată (melos) a limbii obişnuite. Dimpotrivă, vorbirea obişnuită este un poem ce a fost denaturat prin uitare, căci abia dacă se mai poate auzi chemarea din interiorul lui. Opusul poeziei ca vorbire pură nu este proza. Proza pură nu este nicicînd „prozaică“. Ea este la fel de poetică şi de aceea la fel de rară precum poezia.

 -„dependent de fiinţarea care nu este el însuşi, omul este totodată departe de a fi cu adevărat stăpînul fiinţării care este el însuşi“

-"Numai un lucru care a fost cu adevarat gandit are norocul sa fie iar si iar „mai bine“ inteles decat s-a inteles chiar el pe sine. Dar, atunci, aceasta mai buna intelegere nu este meritul interpretului, ci darul oferit de insusi obiectul interpretarii."

-"Poezia este spunerea Fiinţei... este fondarea fiinţei prin cuvânt."
-"Ceea ce nu întâlnesc în lumea mea, nu este."
-"Orice interogare este o căutare."
-"Problema existenţei nu poate fi rezolvată decât prin faptul însuşi de a exista."
-"Înţelegerea fiinţei este ea însăşi o determinaţie a fiinţei."
-"Arta este punere în operă a adevărului."
-"Mai presus de realitate stă posibilitatea."
-"A înţelege moartea pare a fi vocaţia profundă a filosofiei. Nu este întâmplător că, la începutul istoriei sale, ea capătă numele de "pregătire pentru moarte".

  Todtnauberg, unde Heidegger avea o cabană. Aici a scris Fiinţă şi Timp.

Masti si minciuna,ce e dincolo de ele?

astazi crezi intr-o minciuna,maine in alta,poti sa le schimbi ca pe sosete,caci daca pute afisezi alta credinta si asa devii mandru de constructia mastii complexe,foarte greu de descifrat de altii.
stii ca oamenii in ziua de azi sunt grabiti ,ocupati si nu mai stau sa descifreze ci doar sa reactioneze si interactioneze.
daca cineva se incumeta sa o descifreze,o arunci ca o momeala,sa ti omul ocupat langa tine,pana te saturi de misterul mastilor lui. si ajungand la ultima masca a lui care ascunde orgolii,frici si altele, ii dai papucii caci tu nu ai chef sa te lupti cu chinurile altora caci le ai si tu pe ale tale.
dar intr-o zi nici tu nu mai ajungi sa-ti descifrezi propria masca,nu mai sti cum sa reactionezi,ce e bine sau rau.
te simti murdar si visezi la o lume mai buna care sa nu te mai forteze sa minti si sa porti masti.
incerci sa le arati altora cum sa se debaraseze de masti,asa uiti un pic de ale tale minciuni care sunt mai frumoase in cautarea adevarului.
minciuna pare adevar cat timp porti o masca sau mai multe,in functie de situatie,in functie de om.
spui niste cuvinte mari unui grup de oameni:oare cum ar fi sa port o masca in functie de mine,daca mi se intampla sunt de acord sa ma aruncati in exil.
prima minciuna care nu ascunde o alta minciuna.
te opresti din descifrat,esti bucuros ca reancepi sa reactionezi si sa interactionezi,esti fericit ca nu esti in exil caci viata merita traita in cautarea fericirii.
cautarea mastii fericiri? nu mai descifrezi ca te grabesti sa prinzi o clipa de iubire.
te sun in miez de noapte sa-ti spun ca ti-ai uitat masca pe genunchii mei cand plangeai cu lacrimi de copil.
ai refuzat sa-ti sterg eu lacrimile,zicandu-mi ca nu mai esti copil.
ai luat batista mea,ai pus masca pe genunchii mei si ti-ai sters lacrimile.
imi zici ca ma vei trezi cu noaptea in cap daca adorm caci vei veni spre dimineata sa-ti iei masca.
poti sa o inlocuiesti,desigur,dar ca masca iti va aminti de intalnirea cu mine si tii foarte mult la aceasta amintire.
ai venit,m-ai sarutat cu buzele tale fierbinti de-atata fuga pan' la mine,m-ai strans in brate,mi-ai zis ca sunt cea mai frumoasa somnoroasa din lume,mi-ai zis ca esti bucuros de noul tau inceput si ale mele cuvintele sunt minutate,si ca pt o clipa ascultandu-mi vocea ai uitat ca nu porti masca.
m-ai luat de mana si mi-ai pus batista in palma.
mi-ai zis ca imi vei strange mana in palmele tale pt a impregna batista cu um ultim miros al fiintei mele,caci vrei sa pastrezi batista care e impregnata de aroma iubirii,si ai nevoie de ea cand lacrimile slabiciunii  curg,caci nu ai vrea ca lacrimile sa insire desenul mastilor in ceva grotesc.
si asa cu ochii mei somnorosi am vazut fiinta cea mai frumoasa din lume in zorii diminetii.
banuielile mele nu erau nimic pe laga minunatia de chip fara masca,parca si pasarelele au ramas mute zburand deasupra unui chip vesel,ele ma incantau in fiecare dimineata cu trilurile lor ce dadeau viata diminetii tarzii si mister noptilor pustii.
clipele in care vad un suflet in intreaga lui minunatie sunt  cele mai fericite clipe din viata mea.
nu as da asta pt nici o masca din lume sau as acepta toate mastile din lume,caci asa ar ramane oamenii pt o clipa fara masti,o clipa de fericire...
as da o clipa din fericirea mea lumii intregi.
dar stiu ca in a doua clipa multi si-ar cere mastile inapoi.
sau mi-ar cere si fericirea si mastile.
ce bine ca nu sunt Dumnezeu ci doar un alt copil de al Lui.
copiii lui Dumnezeu,fiti fericiti. :)

Tacerea stelelor

carari de stele neprivite
ma cheama in doruri ocolite
in insomnii tacerea piere
iti daruiesc flori de durere
petale ce cad in amintiri
plangand din vise noi zidiri
intr-un tarziu mi-e dor s-ascult
un pas de umbra pierdut demult
prin suflet treceri mute ma infioara
caci cu-n sarut m-ai fermecat odinioara.

acum in vise sa ma ascund nu vreau
sa prelungesc privirea,din pasi ce ma calauzeau
asterni in doruri,tacerea ce nu am auzit-o
caci cu iubirea am cantarit-o
sa aud in toamna o melodie
pierdut in taina,sarut privirea-ti tarzie
intunecat in noaptea de-afara
cuprins in suflet ce zilele-adunara
sublim reciti iubire nemasurata
batrani asculta in tacere
o melodie de alta data
ramasa vesnic in glasuri tinere
indragostite sub cer recita poezii
sub stea tacuta ce in noapte piere
stea cazatoare, tu suflet reanvii.

pe banca ai sarutat buze tacute
pe iarba intins privesti stele cazute
in suflet ai uitat venirea promisa
sa nu tradezi taina din stele scrisa
in fir de iarba e-o stea cazuta
in parul tau nins asternuta
tacuta,iti mangai parul tau cu drag
pe pielea mea stele atrag
sarutul tau sa arda in miez de noapte
sa retraim iubirea,indragostite soapte
soapte daruite din cerul senin
si cu iubire in suflet sa venim
pe banca din nou sa povestim
tacere in versuri sa-mpletim.

Iubire,suflet si minte.

ti-e teama de iubire cat timp nu sti ca ea este ajutor in ati cunoaste sufletul.
caci ea vine din suflet si daca nu-i deschizi portile iubirii,sufletul nu-ti vei cunoaste.
fugind de iubire,fugi de sufletul tau.
si doar sufletul tau cu portile deschise spre iubire poate cunoaste alt suflet.
iubirea pierduta intr-un colt de suflet uitat doare cand ii cerem ajutorul sa ne apere in slabiciunile noastre.
slabiciunile noaste reprezinta doar o fateta a interiorului nostru.
daca chemi iubirea,aceasta fateta devine clara.
daca iti chemi sufletul fara iubire aceasta fateta a slabiciunilor iti acopera sufletul si viata ta devine o slabiciune a unui joc mental care iti intoarce privirea de la lucrurile necunoscute care ar putea da sens si viata la cele deja cunoscute.
ai vrea sa stapanesti iubirea,pt ca ea sa nu iti mai scape printre degete,daca vrei s-o faci poti doar in minte ta,caci in sufletul tau sau al atuia nu poti.
un suflet e liber,il poti pierde doar in mintea ta,caci el de fapt exista iar iubirea iti tine mintea treaza.
dar tu profiti avand mintea treaza sa reduci visele in realitate.
traind visele in realitate,fara participarea sufletului,risti sa-ti pierzi capul.
te trezesti din vise in zorii diminetii si te intrebi de ce te simti gol.
eu iti raspund:ai uitat sa zbori pe aripile sufletului cu iubire.
tu imi vei raspunde ca ai iubit totusi
si te intreb:unde e acum iubirea daca sufletul nu ai uitat?
tu:un alt suflet mi-a furat iubirea
eu:si acum doar sufletul iti este amintirea?
tu:imi amintesc doar de-o iubire,dar suflete sunt goale
eu:iubirea nu-i de ajuns in placerile accidentale?
tu:placerile accidentale sunt amintirea inceputului,iar la sfarsit ranile din urma accidentului sunt cel mai placut vrasmas
eu:acum ti-e teama si doar cu amintirea unor placeri accidentale ai ramas?
tu:da caci sufletul imi e departe in amintirea iubirii.
eu:sufletul iti aminteste de iubirea ratacirii?
tu:nu,ci regretele,caci ele intr-un suflet gol nu au mangaiere.

te simti gol cand iubirea ai pierdut-o,si nu ai mai vrea sa o cauti caci iubirea doare.
daca iubirea doare atunci inseamna ca ea este o arma.
poate mintea ta o utilizeaza ca arma,iar sufletul e doar o jucarie in mana mintii.
in mintea ta sufletul si iubirea pot semnifica orice.
in suflet iubirea semnifica devenirea lui.
in iubire,sufletul semnifica aripile mintii pt a se apropia de un alt suflet.
cu un suflet uitat mintea nu isi poate lua aripi. cu o iubire ratacita,ai impresia ca nici nu existi.

Melodii franceze

http://www.youtube.com/watch?v=DqYPt1_GT2A&feature=related
 http://www.youtube.com/watch?v=CTfEGyyl4sU
http://www.youtube.com/watch?v=WpeL1WuVwmY&feature=fvst
http://www.youtube.com/watch?v=-hKsCORDPIA

19 intrebari relaxante :)

 iata niste intrebari preluate de aici si care m-au relaxat,prin istetimea cu care au fost concepute.daca doriti raspundeti si voi la ele,oriunde vreti voi,in gandurile voastre,in comentarii,pe blogurile voastre.m-ar incanta sa va citesc raspunsurile. :)

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai stii cati ani ai?

 -cred ca bebelusii care nu-si stiu varsta si nu au notiunea de varsta,nu-si pun intrebarea asta.eu daca as avea notiunea de varsta,as zice ca am trait foarte mult.

2. Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci? 
-sa nu incerci,pt ca risti ca toata viata sa te intrebi ca daca ai fi incercat,cine stie.in schimb esecul e ceva trecator si poate fi urmat de reusite.

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem atat de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atat de multe lucruri care ne plac?
-pt ca lucrurile care ne plac devin lucruri care nu ne plac si oricum stim rareori ce ne place caci nu ne cunoastem indeajuns.

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut? 
-nu,cat timp eu sau cealalta persoana nu iesim din context.

5. Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi? 
-cat sunt si acum.fericirea e ceva infinit,eu inca nu pot fi "infinita".

6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni?
-nervozitatea inutila,emotile negative,gerarea lor.

7. Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?
-visele m-au adus in imprejurari,visele expira in functie de cresterea mea interioara,nu prea ma leg de vise,caci aceasta legatura imi cam limiteaza posibilitatile.

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?
-ma tem ca da,si sigur as face greseli mai mari decat acum,de exemplul graba.

9. Esti mai preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
-cum trebuie caci atunci descopar lucrurile care trebuie facute.

10. Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala? 
-sa nu-l opreasca nimic din calea iubirii,caci va vedea ca oprelistile din calea iubirii sunt trecatoare si risca sa rataceasca iubirea,trezindu-se intr-o zi ca nu mai stie sa iubeasca.

11. Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?
-un geniu stresat,considerand ca tot eu as fi. stresul trece cand afli care ti-e baiul dar si fericirea trece daca ramai in ignoranta.

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?
-oau ce intrebare grea,caci amintirile totusi isi au rostul lor.daca le-as alege pe cele din viitor inseamna ca as fi capabila sa nu ma deranjeze nici cele din trecut.daca le-as alege pe cele din trecut inseamna ca cele din viitor m-ar deranja odata si o data.daca le-as uita pe amandoua ar trebui sa stiu sa traiesc prezentul.si cum inca nu stiu sa traiesc prezentul pe deplin decat rareori,nu stiu ce sa aleg.hai sa ma consider slaba si sa aleg pe cele din trecut caci acolo am fost prezenta dar in viitor inca nu am fost prezenta.

13. Iti mai aduci aminte de momentul ala de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum? 
-da are importanta,caci aceea amintire ma ajuta cand ma voi reantalni cu nervii mei.

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de speciala?
-jocul,caci acum nu mai am in mare parte puritatea din acele jocuri copilaresti.

15. Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?
-da as renunta la statul acasa sau plimbatul prin imprejurimi cand ma plictisesc si nu am bani si mi-as oferi un mers cu un avion inchiriat in orice loc din lume mi-as dori.

16. Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul desi toti te sfatuiau sa nu incerci?
-deseori cand lumea ma sfatuieste fara sa-si dea seama sa nu fiu eu insumi.

17. Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii? 
-ieri noapte,e una din metodele mele de a adormi cand gandurile dau navala.plus cand imi ascult respiratia gasesc tot felul de posibilitati interioare care nu prea sunt vizibile intelegerii mele cand gandurile ma domina.

18. Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?
-sa iubesc. din cand in cand ma opreste propria ignoranta.


19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?
-stiu pt moment sa ma apropii de sufletul unui om mai bine decat cei pe care ii cunosc.dar e incert acest raspuns pt ca oricine are posibilitatea sa ma depaseasca iar eu pot avea posibilitatea sa raman in urma. uf,intotdeauna m-am ferit de intrebarea asta,caci chestia de competitie am privit-o intotdeauna ca o dezvaluire a ceea ce nu arati/exprimi de obicei.m-am ferit de competitie caci multi o inteleleg destul de limitat:cine e mai tare,dar pt mine inseamna cine suntem cand nu suntem atenti sau cand suntem atenti.

Opreste-te o clipa

cred ca ati auzit deseori zicandu-se:opreste-te o clipa.
eu vreau sa va zic cum mi s-a intamplat mie.
deseori ma opresc,dar doar o data oprirea a fost produsa cu o forta care nici nu-i banuiam existenta.
la multi ni se intampla aceasta dar mai mereu din cauza ca suntem impinsi de ceva din exterior sau interior spre aceasta oprire.iar in acest caz oprirea este in registrul cautarii/asteptarii a ceva anume.
cand mi s-a intamplat,eram la tara in Romania,toata lumea dormea in casa,iar eu cautam sa-mi ocup placut timpul.
am inceput sa fac curatenie,apoi am inceput sa citesc,sa desenez,sa scriu ceva,m-am dus in gradina sa culeg buruieni si le-am dat gainilor,m-am jucat cu cainele...si revenita in camera la mine ma uitam in jur sa mai fac ceva si nu mai stiam cu ce sa ma ocup.
atunci cred ca in subconstientul meu s-a produs ceva,caci in gandurile mele se facea incetul cu incetul liniste ca si cum nu mai trebuia sa ma ocup cu ceva anume..
parca eram condusa spre ceva,parca eram hipnotizata.
stand asezata cu capul plecat si ochii inchisi nu mai eram constienta de nimic din jurul meu,ca si cum tot ce era in jurul meu,inclusiv corpul meu nu mai existau,se oprisera,ci doar aceea liniste parca exista de cand era lumea.
nu stiu de ce ma asezasem,cu ce intentie dar dintr-o data m-am trezit ca imi retraiesc viata si fara ganduri ci parca doar extrageam ceva din ea,parca intelegeam ceva fara sa fiu nevoita sa despic firul in patru cu ajutorul gandurilor.
fara ajutorul gandurilor parca puteam fi oriunde,oricand.
fara ganduri parca aveam o forta ciudata sa-mi retraiesc viata cu toate amanuntele ei.
daca in mod normal as fi incercat sa-mi amintesc acele amanunte,nu as fi reusit caci memoria mea este destul de slaba si limitata.
ciudat era ca intelegeam ceva,nu din fiecare moment trait separat ci parca cu fiecare moment retrait ma apropiam de ceva si castigam,apropiindu-ma de tot din viata mea.
parca imi era dat sa vad ce inseamna sa traiesc viata.
stiu ca nu eram constienta ca in patru minute pot trai o viata,caci chiar aveam impresia timpului ca traiam ani,nestiind ca totul se produce in cateva minute.
stiu ca totul a incetat pt ca incepuse sa-mi fie frica caci simteam ca ma incarc cu o intelegere enorma asupra vietii mele.
eram foarte bucuroasa,ma simteam atat de bine,incepeam sa rumeg ce intelesesem dar in acelasi timp ma speria fenomenul unei asemenea posibilitati care imi era necunoscuta pana atunci.
si dusa de ganduri am uitat ce intelesesem ci doar am ramas cu senzatia ca stiam ceva incredibil.
de fiecare data cand incercam sa aflu ce am inteles din aceea experienta drumul parca imi era blocat de metodele incercarii mele,caci cu ele eram obisnuita sa traiesc.
mi se deschisese un univers neobisnuit mie,si deci necunoscut.
nu reuseam sa inteleg cum am ajuns sa traiesc aceea experienta,degeaba ma gandeam sa o mai am a doua oara,caci ea nu se afla in ganduri.
am citit intr-o carte mult mai tarziu ca trebuie,in asemenea momente sa notez tot,in minutele ce preced acele trairi,dar de fiecare data cand mi se intampla ceva de o asemenea forta,sunt prea uluita si nerabdatoare sa ma bucur pt a-mi aminti ca trebuie sa scriu.

zambetul senin al toamnei

Astazi m-am intors putin in trecut . Dincolo de varstele intunecate pana in copilarie . Chiar am fost acolo , pentru oricat de putin timp va fi fost , nu a fost doar o amintire . Insa o amintire m-a dus inapoi , in trecutul pe care doar ni se pare ca l-am uitat . Stii de ce ? Of , daca nu stii deja atunci toate cuvintele mele sunt doar alte cuvinte... In orice caz , am sa incerc sa iti trezesc atentia si poate , cine stie , poate ai sa iti aduci aminte ce este important pentru tine . Ni se pare ca am uitat trecutul deoarece traim cu o mare teama de prezent . Sigur , razi de mine , dar sa stii ca nu dai dovada de prea mult curaj astfel . Bine , bine , tu te lupti cu viata... De ce ? Ca sa ai parte de fericire - nu ? Nu ? Nu crezi ca fericirea e posibila ? Poate ca doar ii spui altfel , poate ca ii spui - stiu si eu - lipsa de griji sau libertatea de a-ti trai visele . In copilarie le-ai avut pe amandoua - libertatea de a visa fara sa iti faci griji ca visele nu se pot indeplini . Asa ca , ce zici , ti-ar place sa te intorci putin in copilarie ? Poate ca , poate ca te sperie perspectiva de a avea fericire fara lupta ? Vreau sa spun - ce rost ar mai avea lupta daca ai avea fericirea acum ? Probabil ca nici nu ti se pare rezonabil sa iti pui intrebarea asta... Stii , sunt oameni care infrunta obstacolele vietii zambind . Uite , am scris o explicatie detaliata , dar nu vreau sa te conving cu ea aici (asa ca am sters-o) . Aici vreau sa iti ofer cateva minute din copilarie . Asa ca , hai , nu vrei sa-mi lasi mie regretele de ieri , nu vrei sa-mi lasi mie grijile pentru maine ? Stii , trecutul si viitorul sunt iluzii , doar aduceri in prezent ale unor ganduri despre alta data . Hai , ajuta-ma putin , trebuie sa fii aici , acum , fara sa te grabesti nicaieri . In haine obisnuite , care sa nu iti aduca aminte de varsta ta . Fara ceas , fara telefon . Pe aceeasi veche alee din apropierea casei . Intre aceleasi blocuri , intre aceleasi gradini . Unde nu se vad masini acum pentru ca toti oamenii mari sunt la servici . Unde doi batrani strang vreascuri . Unde o pisica neagra traverseaza repede tufisurile . A disparut . Si pentru ca nu te vede nimeni iei o boaba alba dintr-un tufis , o arunci pe asfaltul obisnuit de gri , o urmaresti cu atentia incordata pana se opreste din rostogolit , inchizi ochii si anticipezi cu satisfactie pocnetul sub picioarele tale . Si pentru ca nu il auzi te intorci sa vezi ca intr-adevar este calcata . Si apoi te intorci catre imaginea neschimbata a drumului . Tot aici , tot acum . Dar in sinea ta a ramas amintirea din copilarie si iti spui zambind ca nimic nu s-a schimbat de atunci . Si te intrebi - daca , daca m-as convinge ca sunt copil iar ? Si nu e nimic in jurul tau , nici o culoare , nici un sunet , nici un suflet care sa te indemne sa gandesti altfel . Si-ti place . Si , la un moment dat , iesi dintre blocuri si ridici privirea din pamant cu uimire pentru ca iti e atat de usor . Si vezi cerul , si copacii , si oamenii , si aleea , si totul e atat de natural in jurul tau , totul e atat de la locul lui , iar aerul , aerul e atat de proaspat , atat de clar , atat de bland cu ochii tai incat nu te mai saturi sa privesti , sa privesti inainte devine o mare aventura . Si iti amintesti ca te-ai mai simtit asa , te-ai mai simtit asa cand erai copil . Nimic nu s-a schimbat . Nimic neobisnuit la copiii care vin din sens opus si poate ca vin de la scoala . Nimic neobisnuit sa te inchipui printre ei , alergand cu ei , razand cu ei . Si nici nu bagi de seama ca ai ajuns la strada . Dar de ce e totul atat de prafuit dintr-o data ? O , trebuie sa astept sa treaca o masina , doua , mai multe . Pe atunci nu erau atatea masini...

Gheisa :)

 am scris un mic poem pe un forum cu subiectul poezie si ma pomenesc cu comentariul acesta de la o femeie:
"iote la pretioasa...inca o gheisa p-acilea..."
 ce trebuia sa fac?am facut ce mi-a trecut prin cap:o strofa

si fara constatarea obligatorie a cuiva eu mangai cu bucurie ce-i pretios din mine
sa fiu orice din desenul mintii umane caci asta ii e ocupatia,nu se poate abtine
sa te obligi fata de mine ca esti prezenta in lume,e treaba ce-ti apartine
gheisa ce se lupta m-amuza in spectacolul lumi de stari amorfe arhipline.

Fericire,intrebari si poezie

ai nevoie de efort continuu pt a alege fericire?
fericirea este suferinta spalata din suflet?
fericirea este imaginatia construita in drumul spre ideal?
fericirea e sensul comun drumului pe care il parcurgem in viata?
fericirea e atunci cand o simtim chiar si pt o secunda implinita in intreaga omenire?
fericire e cand realizezi ca viata e frumoasa si fara ea?
patrunsa pe chip de om e fericirea din suflete?
fericirea e o clipa repetitiva a ei ce se instaleaza profund dincolo de orice baraj aparent?
fericirea e dansul sufletului ce rasare pe trup turmentat?
"ce simplu este sa fii fericit si ce greu este sa fii simplu"...tu...

ma zbat in efortul continuu pt a alege din fericire
suferinta sa o spal cu iubire
in drum spre ideal construiesc imaginatia
un sens comun cu care parcurg viata
fericire simt chiar si pt o secunda existenta ei in omenirea toata
fericirea o dobandesc chiar de n-am nevoie sa fiu de ea in viata acompaniata
patrunsa pe chip de om e fericirea din  suflete
e o clipa repetitiva a ei ce se instaleaza dincolo de baraje ca niste amulete.

"ce simplu este sa fii fericit si ce greu este sa fii simplu"...tu...

Om ratacit

om ratacit din cand in cand te  stiu
trist in uitarea protectoare ghemuit
ti-e teama ca ma doare absenta
ce ti-e leac rusinii de pustiu
plin de necunoscut,de vise inghesuit
ma cauti,sa imi simti prezenta
sa vezi in ochii tuturora ca esti viu
si cumpanirea interioara o transmiti
prin zambet trist putini iti recunosc un glas
plecat din suflet cu un dor ce multi il stiu
doruri de repetare spre fericire multi atintiti
iar tu incet aduni cu absenta muta intr-un vas
anii ce se evapora in suflet absorbiti
ma chemi cu ochii ridicati spre mine
sa simti ca sunt aproape si de mi-e bine
om ratacit te vad,ma bucur,sunt cu tine.

Unde sunt cand inchid ochii?

-de ce ma aflam in nicaieri?cautam  sa vad ceva,sa am habar ce m-a adus acolo.
-o voce imi zice sa nu mai intorc privirea in cautarea iluzoriului ci sa inchid ochii si sa ating forta intunericului.
-am intrebat vocea cum a reusit sa ma gaseasca in nicaieri.
-ea mi-a raspuns ca e vocea mea cand inchid ochii si ca ea raspunde impingerii mele in sine.
-ca ea exista in tot omul dar ca toti o vedem in nicaieri.ea este raspuns a tot,a inmarmuririi.
-in ploape inchise stralucesc forme familiare dar nicaieri vazute.
-de aceea ma aflam aici,sa vad dincolo de ultimile forme ale spiritului.
-simt ceva nemiscat ce-l cautam peste tot mai demult,si ma bucur caci puteam sa stiu ca pluteste in nicaieri totusi .
-ma ridic si in miscarea mea ating oameni sa le soptesc dulce ca mi-e dor de ei.
-le soptesc pt a nu acoperi vocea,si le spun ca sunt fericita cu ei peste tot.
-ne luam toti de mana,de o singura mana ,care e tot a noastra,ce cuprinde forta din tot si de nicaieri,si soptim vocea noastra ce mangaie in tot.
-hai sa ne reantalnim cand inchidem ochii dincolo de intuneric!